-
Mi ‘nnannava camminandu
Ppri la strada da marina
Lu me sgardu rivolgendu
A dda isula vicina.
Ccu la menti firriavu
Lu pinseru cchiù remotu,
Quannu accantu, cu mi trovu?
Un profilu pocu notu.
Pri la manu iddu mi pigghia
lu me passu rallintannu:
-
La pirsuna forsi sbagghia,
Dintra a mia vaju pinsannu.
La so faccia è canusciuta
Ma lu nomi non rammentu,
-
Non vurria chi sta ‘ncuntrata
Divinissi ‘nu turmentu.
Quannu ‘ncontri certa genti
Chi t’attacca ‘nu buttuni,
-
la jurnata comu nenti
si riduci a ‘nu muzzuni.
-“Come stai amico caro,”
Esordisci l’avventuri;
-
-“Assai bonu fin’ad ora.”
Ci rispunnu ccu timuri.
-“Tempu fa t’haju avvistatu,”
Ricumincia u seccaturi,
-
“Comu a ttia sugnu ‘struitu,
e trascurru li me uri
tra li versi e li canzuni”.
-“Or più caru a mia sarai
-
Ppri sta bedda tua passiuni;
Ma s’è fattu tardu ormai,
Stamatina vaju di prescia;
Non c’è tempu ppri sirmuni.
-
La me manu or rilascia,
non supportu stu strizzuni.”
Stu cuncettu pronunciandu,
ca so manu chi strincia,
-
Lu me passu vaju furzandu
E scapparmini vurria.
Un gran ciumi di paroli
Ddu noiosu vomitava
-
Accriscendu li me doli.
Lu suduri mi scinniva
Fino a sutta du calcagnu;
Non sapia cchiù chi fari!
-
‘Nta la tila di ‘nu ragno
Era andatu a finìri.
Beatu si tu, oh Belanu,
pinsava fra mia e mia,
-
addubbavi ogni balzanu
si era ‘na gran camurria.
-“Stai circandu di scappari”
Mi ripigghia ddu sfurcatu.
-
“Non ti lassu cchiù partìri
Oramai t’haju bloccatu.
Io ti vogghiu accumpagnari
Fino a unni si direttu,
-
la jurnata aju a passari
e di certu non m’affrettu."
Calu ‘i ‘ricchi comu u sceccu
Du patruni bastuniatu;
-
A la stregua d’un sciabiccu
la me schina è caricata
ccu nu bastu di gran pisu
divinutu assai ingombranti.
-
Non desisti benintesu
Du molestu incuranti,
E riprendi a scaricari
Un futtiu di paroli,
-
non rinesciu cchiù a capiri
ciò chi iddu adesso voli.
-“Scrivu versi a profusioni
e a ritmu sfrenatu,
-
cantu e ballu da campiuni
destu ‘nvidia a un litteratu.”
A stu dittu tracutanti,
Non rinesciu a stari zittu
-
-“Forsi a casa hai parenti?”
Ci rispunnu cchiù afflittu.
-“Già tumbati tutti quanti;
sulu a ttia vogghiu pinsari.”
-
Mi ribatti ddu siccanti;
Nun mi resta chi subìri.
Lu distinu miu ‘ngratu
Di na maga fu pridittu,
-
all’uraculu purtatu
quannu era giovanottu.
-“Né veleno assai potente,
o la spada d’un ostile,
-
nè la gotta invalidante
o un morbu più febbrile;
Sol buon senso può salvare
L’esistenza tua amena,
-
che un tafàno vuol struncare
con la lingua sua blasfema.”
Chista fu la prufizia
Chi Sibilla pronunciò.
-
La jurnata già finia
Ma la pìttima ristò.
Mi circava Garanzia
Ppri resistiri in giudiziu,
-
E l’aiuto miu vulia
Ppi livarisi stu sfiziu.
-“Ora assistermi dovrai,
ti ‘nni pregu “ mi dicia.
-
-“Aju andari unni sai.”
All’mpiastru rintuzzai.
-“Sugnu in dubbiu su che fari”
Incalzò l’inopportunu,
-
“Quasi quasi lassu stari
E la causa abbandonu!”
-“Fammi andari ppri favuri,”
ccu firvuri iu ‘mplurava
-
du gran pezzu i scocciaturi,
mentri cchiù sempri subiva.
Ccu li forzi ormai ghiccati
Iu m’arrendu o vitturiuso.
-
-“Chi mi dici i Mecenati?”
Ricumincia u fastidiusu.
-“Poca genti lu circonda,
ma di bonu e giustu sennu.”
-
Ci rispunnu di rimandu
la so via persequennu.
-“Certu la so canuscenza
Fu ppri ttia ‘na trovatura,
-
ma si fai ccu mia alleanza,
nui fariumu cchiù figura.”
Sta livata mi prupuni
U marchianu scocciaturi.
-
Senza nudda alteraziuni
Ci rispunnu o pinsaturi.
-“Nun si sta assiemi a iddu
Comu tu cridi chi voli,
-
Nudda casa cchiù di chidda
È luntana di li mali.
S’iddu è riccu iu non ci badu,
O s’è saggiu cchiù di mia
-
Oramai mi persuadu
Chi c’è postu ancu ppri mia.”
-“Sti paroli chi dicisti
Nun su facili a cridìri
-
E vurria propiu ppri chistu
So amicu divintari.
Ppri conuscirlu i presenza
Li so servi accattirò
-
E ‘ntrasutu in confidenza
L’amicizia sua avrò.
Nulla in vita si conquista
Senza far grande travagghiu.
-
E la strada ormai è chista
Iu di certu nun mi sbagghiu.”
-
Mentri sentenziandu stava
L’incallitu scocciaturi;
-
Fusco Aristio arrivava
Comu un veru salvaturi.
-
-“D’unni veni e unni vai?”
mi dumanda lu bravacciu;
-
‘Nto me cori allor spirai,
d’esser toltu di l’impacciu.
-
Accussì ci tiru a toga,
E ci strinciu forti u brazzu,
-
Ci segnalu ccu gran foga
Lu me gravi imbarazzu;
-
E St’ amara situaziuni
Cercu di farci capiri;
-
ma chi fa lu gran burluni?
Accumincia a surrìdiri.
-
Biliatu ppri stu fari
Incuraggiu l’impudenti
-
Lu segretu a cunfidari
Chi cridia fussi urgenti.
-
-“N’autra vota ‘nni parlamu,
ppri rispettu a li giudei
-
oggi è sabatu trentésimu
‘nni videmu giornu sei.”
-
Dettu ciò iddu sa svigna
E mi lassa sub cultro
-
Sulu sulu ccu da tigna
Nu mmi resta fari altro.
-
Quannu ormai paria spacciatu
Sai ccu spunta a nui davanti?
-
Lu nemicu consumatu
Du noiosu impenitenti.
-
“A unni vai o sciaguratu?”
Grida ccu voci tunanti
-
L’avversariu inviperitu
Di la causa pendenti.
-
“Or ti chiamu a testimuni”
Si rivolge a mia quel tali,
-
porgo a lui il mio padigliuni
ed ‘ntrasemu in tribunali.
-
Fu così che il sommo Apollo
Mi sottrasse dal tracollo.