Sognu di pinziunatu

Quattru fila ‘i spavittinu

‘ngriddu, ‘ngriddu mi manciai,

agghiu, ogghiu e putrusinu,

v’assicuru mi scialai.

Era quasi menzu chilu,

forsi nni mancava un filu.

 

Pi secunnu mi manciai

‘na ffidduzza di filettu,

un bellu “pauru” arrustutu

e poi dopu ‘nu tucchettu,

comu dici ‘u milanisi,

di formaggiu “Bel Paisi”.

 

Quannu stava assapurannu

di cafè un bellu espressu

mi svigghiau un coppu ‘i tussi

e mi truvai comu un fessu

‘nta lu lettu stinnicchiatu

cu me mugghiruzza o latu

chi dicia: chi languri

libiratinni Signuri.

 

‘Sti bellissimi ‘nzunnati

‘i fannu sulu i pinziunati.

 

Leopoldo Siricio