Divertimento Poetico Siciliano
Liberamente tratto dalla prima satira (Est Modus Inrebus) di Quinto Orazio Flacco
-
Pirchì o Mecenati,
Mai di lor sorti sentu
L’omini appagati,
Sia che ‘ppi so talentu
L’abbianu scigliuta,
O ‘ppi ‘nu stranu eventu
Du ciel saria caduta.Vannu inveci ludannu
A Chiddi ch’autru fannu.“ Beatu si tu mércanti”
Trona lu surdatu
Ccù l’ossa scricculanti
Ppi quantu n’ha passatu.E quannu cchiù violenti
Infurianu i Libecci,
chi grida trepidanti
lu poviru mircanti?“ Megghiu essir surdatu,
Cchiuttostu che ‘ppi mari
Du ventu sbattuliatu!
‘Nton coppu veni morti
O ti rifai la sorti!”Chi dici l’avvocatu
For d’ura ruspigghiatu
A chiddu di campagna
Chi la so porta scugna?
“ Città e camurria,
Megghiu è la fatturia”.E cu du so casali
Parti di bon matinu
‘ppi andari ai tribunali,
Essiri cittadinu
Vurria dintra ‘u so cori.E quanti di sti fatti
Ti ‘nni putria cuntari
E tu putristi diri:
“A unni vuoi parari?”Vegnu e mi spiegu dunca:
Peracasu mittendu
Che un diu ddà su regnanti
Sti paroli sintendu,
di surdatu e mercanti,
ci sfirria d’esaudir,
iddi accussì diria:
“ Iam faciam quod vulitis!Tu fosti un dur soldato?
Immantinentemente
Diventerai mercante;
Jureconsultu eri?
Or contadin sarai.
Heia Heia! Quid statis?Stu scanciamentu i robbi
Ora cchiù non v’aggrada?
Chista è vera malcrìanza
Sèntiri cchiù non vogghiu
Questa vostra lagnanza!
E ‘ppu restu di jorna,
rumpitivi li corna!”Ma or gli scherzi o bandu,
ancu si cu ‘nni vieta
‘u veru dir ‘bbàbbiandu!‘Ppi quali intentu raru
Fannu i faticuri:
surdatu e marinaru,
vinaru e zappaturi?
‘Ppi truvari da vecchi
La robba dintra i sacchi!Comu ‘nta favuledda
Chi narra alla genti
Di la furmiculedda
Quantu è prividenti,
E porta ‘nta l’acervu,
ccu duru so travagghiu
chiddu chi ‘nta l’unvernu
a fa campari megghiu.E quannu l’Acquarìu,
che appena ripartìu,
l’annu novu amareggia,
saggia idda s’azzicca
sicura ‘nta so mecca
‘ccussì si cumpania
tutta a so mercanzia.Ma a vui ‘ncavagnaturi
Chi mai siti contenti
D’arraccattar dinari,
Non vi ci poti nenti:
né l’unvernu friddusu,
o la calura estiva,
né mari timpistusu
o guerra distruttiva,
sempri assicutandu
cu sordi cchiù di vui
ancor ‘nni sta cugghiendu!Giuva scavar ‘na fossa
‘ppi metterci dinari
Ca un assi si riduciun
Quannu ‘i cunsumirai ?E allor, dimmi a qual cacchiu
Ti servi quest’ammucchiu?Chi ci ‘nni può futtìri
A cu filici campa,
d’arari centu iùgeri
o ‘na piccitta ràsula.Soàvi cosa è certa,
livar da un grand’ammassu;
Ma si ‘na eguali parti
Anch’io cavari possu
Da cchiù scarsa catasta,
pirchì li to’ granài,
cchiù di li me cannistri
chiuttostu loderai ?A cu ci piaci bìviri
Oltri la so’ misura
L’Ofantu ‘u può travùlgiri
Senza mi si ‘nn’adduna;
mentri cu s’accuntenta
di chiddu chi ci basta,
non bivi acqua limusa
e si godi la vita.Dill’omini gran parti,
Di cupidigia prisa
Dici ccu voci forti:
“ Nenti è mai abbastanza,
pirchì ognunu vali
quantu è la so sustanza.”Chi fari a un di chisti?
Cundannarlu a ristari
Un miseru ‘nn’ abbasti!Comu quel tal d’Ateni,
Tantu spilorciu e riccu,
Si ‘nni futtia un cacchiu
Zoccu d’iddu dicìunu
Taluni maldicenti;
E a iddi sprizzanti
Accussì rispunnia:
“ Solu li me denari
Mi dannu gudimentu,
M’ascialu a talìari
dintra li me forzieri!”‘Nna favula ‘nni cunta
Di Tantalu l’avaru,
Chi ‘ppi gran fami smunta
avia la so persuna,
e ‘dda siti avvilutu
ancor ‘cchiù era ‘mpizzatu.A ccu ci ridi sròligu!
Ccu lu nomi scancìatu
Stu perfidu castigu,
supra di ‘ttia è cuciutu.A bucca aperta giaci,
‘nte sacchi ricugghìuti
E nun ci pensi a spénnirli
e ti li vuoi a guardari
comu quadri ‘mpizzati
‘mmi non ti fai rubari.Legumi, vinu e pani
voli matri natura
‘ppi ogni so’ creatura,
si fussi d’issi priva,
saria assai scunsulàta!Notti e jornu vigghiandu
Menzu mortu ‘ppu scantu:
I ladruni aspittandu
Chi si fùttunu a roba;
chi focu devastanti
Bruciria la casa.sti cosi aju ragiùnatu,
megghiu essirni esintatu!
E si un malannu poi
Supra a ‘ttia sta sprucchiannu
Hai cu ti dà cunfortu,
‘Ppi non finìri mortu?Mugghieri si ‘nni futti,
lu figghiu si ‘nni sbatti,
E aspetta lu vicinu
chi prestu l’occhi chiudi ,
tantu di ‘ttia su stufi!Ora ti meravigghi
Si nuddu ti cunsìdira,
Ma dimmi a beddu cori:
Ti meriti l’affettu
Si la ricchezza poni
Sempri davanti a tuttu?E ‘nsumma , ora basta
Ca smania di guadagnu,
quannu cchiù du duvutu
dinari ‘nna summatu,
poviru nun sarai
‘nton vìdiri e svidìri.D’accrisciri dinari
Sta frenesia allista,
chiddu chi tu vulivi
ormai avutu l’hai,
Annunca amicu miu,
sai comu ti cummini?Comu quel tal Ummìdiu:
Riccu quant’un nababbu
La so munita d’oru
Cuntava a staiàti,
Quannu a un certu puntu,
‘na fimmina spucchiusa
-Magari un po’ jarusa –
Comu la figghia i Tindaru,
Ca scuri lu tagghiò ,
Spaccannulu a mità.Tu allur putristi diri:
Dimmi comu a campari!
Comu Neviu u spilorciu,
O comu Nomentanu
Veru scialacquaturi?Ci sta ‘nna via di menzu,
‘Na misura ‘nte cosi,
Cunfini stabiluti
Signati du bon sensu,
Oltri li quali certu,
Di ‘na parti o n’autra
Non puoi truvaru u giustu.E ‘ppi fartilu sèntiri
In latinu perfectu:
Nequit rectu consistere.
Ma doppu stu sproloquio
Mi pari chi turnammu
Di unni ‘nni partemmu,
Ccù dubbiu ‘nta la menti
D’aviri già sfiancatu
Di tutti la pacenza.E ‘ppi chiudiri a sàtira
Del grande pinsaturi
Quintu Flaccu Orazìu
-Spirandu chi di iddu
‘Non ‘nni fici straziu –
Lassatimi aggiungiri
N’autra sula quartina:
All’usu sicilianu,
‘ppi strinciri ‘u concettu
Prima chi mi ricettu:‘U picca chi ‘nni tocca,
Facemulu abbastari,
Chi tantu l’eccedenti,
Spessu nun servi a nenti.Messina 12.03.2010
Riveduta il 17.01.2013