Chi prèiu stari cca a prima matina
quannu u suli spunta russu
comu on granatu
e chî so rai va a baciari
u mari ancora menzu ddrummintatu.
Chi prèiu vaddari un pruppareddu
chi vagulìa ddà ntô calafatu
cu fari spiranzusu, rassignatu
mentri ffrunta st’àutra carrera.
Spannata s’affàccia a Rocca i Scìgghiu
e pari chi s’abbrazza cu lu Faru.
Ddu ocamarini sguàzzunu,
scìnnunu a rrummuliuni.
Veni mpanna u piscispadu,
sàuta u rinninuni.
Na rizza pappaddìa.
 isata dû gricali,
un marinaru i crita
a cogghi a nesci e trasi.
Chi incantu stari cca, nta sta marina
unni a maretta sbuffa, gioculìa,
e u ma cori fa mìgghia, s’arricrìa
nta stu tiatru anticu, naturali.
Matinata
Che gioia stare qui a primo mattino / quando il sole sorge rosso / come una melagrana / e con i suoi raggi va a baciare / il mare ancora mezzo addormentato. // Che gioia guardare il pescatore di polipi /
che voga sottocosta / con fare speranzoso, rassegnato, / mentre affronta un altro suo viaggio. // Pulita s’affaccia la rocca di Scilla / e sembra abbracciarsi col Faro; / due ochemarine guazzano, / scendono a rompicollo; / viene a galla il pescespada, / salta il rondinone. // Una rizza palpita / al levarsi del grecale, / un marinaio con la faccia incartapecorita / lo raccoglie ad esce ed entra. // Che incanto stare qui, su questa marina / dove la maretta sbuffa, giocherella, / e il mio cuore fa miglia, si ristora / in questo teatro antico, naturale.